Cei patruzeci de Sfinţi Mucenici. Tradiții și obiceiuri

Sărbătoare creştină marcată în 9 martie şi în calendarul popular ca început al anului agricol, ziua Mucenicilor încheie capricioasele zile ale babelor lăsând loc mai caldelor zilele ale moşilor. Tradiţional de Măcinici se curăţă casa, se alunga gerul, femeile coc 40 de sfinţişori din aluat şi bărbaţii beau câte 40 sau 44 de pahare cu vin sau rachiu.

Sfinţii 40 de Mucenici prăznuiţi de Biserica Ortodoxă au fost soldaţi creştini, romani, greci şi armeni din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia, care au trăit la începutul secolului IV, în vremea împăratului Licinius. Au refuzat să se închine idolilor şi Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a întemniţat, au fost bătuţi cu pietre şi după 8 zile de chinuri au fost condamnaţi la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. La miezul nopţii, unul dintre cei 40 şi-a renegat credinţa şi a ieşit din apa îngheţată, dar a murit înainte de a ajunge în baia caldă pregatită pentru cei ce s-ar fi închinat idolilor.

Ceilalţi rămaşi să îndure gerul au început să se roage şi rugăciunea a făcut ca apa lacului să se încălzească, gheaţa să se topească şi 40 de cununi strălucitoare să coboare asupra mucenicilor. Uimit de aceste minuni, unul dintre soldaţii de pază s-a aruncat în apă mărturisind că şi el este creştin şi pe cap i s-a aşezat a 40-a cunună. Cu toţii au fost scoşi vii din apă, dar ca pedeapsa trupurile lor au fost arse şi oasele aruncate în lac.

La trei zile, Sfinţii li s-au arătat episcopului Petre cerând să fie scoşi din apă şi creştinii le-au luat atunci trupurile şi le-au îngropat cu mare cinste.

Cei patruzeci de Sfinţi Mucenici sărbătoriţi în 9 martie sunt:

Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domiţian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.

O legendă geto-dacică spune că ar fi fost 44 de mucenici, tot atâţia câte sunt şi zilele dintre 9 Martie şi 23 Aprilie, când este prăznuit Sfântul Mucenic Gheorghe, omorât în anul 330 tot pentru credinţa sa creştină.

Părticele din sfintele moaşte ale celor 40 de Mucenici se găsesc şi la Mănăstirea Antim din Bucureşti.

Mucenicii în tradiţia populară

În calendarul popular, săr­bă­toa­rea poartă numele de Mucenicii, Mă­ci­nicii, Moşii de Mărţişor, Sfinţişorii sau Sâmbra plugului. Ziua Mucenicilor încheie capricioasele zile ale babelor când iarna lasă loc primăverii şi de la care încep zilele moşilor.

Se consideră că dacă plouă în această zi, va ploua şi de Paşti, dacă tună, vara va fi prielnică pentru culturi, dacă îngheaţă în noaptea dinaintea zilei de 9 martie, toamna va fi lungă. Dacă va fi cald, aşa va fi tot anul, dar dacă va fi frig, el va dura cel puţin 40 de zile din primăvară şi de aceea de Ziua Mucenicilor tradiţional se făceau mai multe ritualuri de alungare a gerului:

Se făcea curăţenia gospodăriei dându-se foc gunoaielor numai cu foc adus din casă, pentru a scoate căldura din casă afară.

Se lovea pământul cu bâte sau maiuri şi se spuneau descântece, să intre gerul şi să iasă căldura. Sătenii din Bucovina spuneau “Intră frig şi ieşi căldură, Să ne fie vreme bună / Pentru plug şi arătură”.

Se aprin­dea Focul Sfinţilor care să ardă anotimpul cel vechi şi să-l renască pe cel nou, aducător de viaţă. Copiii săreau peste focurile aprinse în fiecare ogradă, pentru a fi feriţi de boli, femeile presărau cenuşă în jurul gospodăriei ca protecţie împotriva şerpilor şi bărbaţii înteţeau flăcările cât mai mult, pentru a-i încălzi astfel pe cei 40 de Mucenici.

După ce fierarul satului îl repara şi îl trecea prin foc ca să fie curăţat şi purificat, plugul era scos în faţa casei, bărbaţii stăteau cu capetele descoperite înaintea boilor sau a cailor, iar femeia stropea animalele şi plugul cu agheasmă şi le afuma cu tămâie.

În faţa animalelor se aşeza un ou care dacă rămânea întreg după pornirea carului, atunci şi plugarilor le mergea bine plugăritul.

Se obişnuia că în coamele plugului să se pună şi un colac împletit în opt, numit Creciun, păstrat de la Crăciunul trecut, ca simbol al fertilităţii. Se încheiau între plugari întovărăşiri pentru arat şi se deschidea astfel calendarul lucrărilor agricole.

Se retezau stupii, adică erau scoşi afară, curăţaţi fagurii şi se recolta mierea. Din ea se preparau tot felul de leacuri şi se îndulcea ra­chiul băut de Mucenici. Şi stupii se ungeau cu rachiu, ca să se în­mulţeas­că roiul.

Pentru că în ziua mucenicilor credinţă populară spune că se deschid mormintele şi porţile Raiului, gospodinele fac în cinstea Sfinţilor Mucenici 40 de colaci numiţi sfinţi, mucenici sau bradoşi.

În Moldova au forma cifrei 8, câte zile au pătimit mucenicii, şi sunt copţi din aluat de cozonac.

În Dobrogea şi în Muntenia au aceeaşi formă, dar sunt mai mici şi se fierb în apă, ca simbol al lacului în care au fost aruncaţi.

În Muntenia sunt numiţi bradoşi şi pe lângă ei se face şi o Uitată pentru morţi, un mucenic mai mare dedicat celor morţi şi nepomeniţi în timpul anului.

Mucenicii sunt duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi şi se împart vecinilor şi familiei.

sursa: stiri.tvr.ro

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *