Falsurile de pe piaţa mondială: 8 produse la care nu te aştepţi să fie contrafăcute

Pe lângă produse cosmetice, haine şi accesorii, pe piaţă există şi alte produse contrafăcute care pot fi diferenţiate doar de cunoscători. Unele dintre ele sunt periculoase, punând în pericol viaţa consumatorilor, în timp ce vânzarea altora asigură funcţionarea organizaţiilor infracţionale.

Publicaţia online „Listverse” a realizat o listă cu o serie de produse ale căror replici sunt comercializate la nivel mondial:

1. Produse Apple

Produsele Apple, unul din cele mai de succes branduri din lume, sunt frecvent contrafăcute. În China s-au deschis chiar magazine întregi cu astfel de produse. În 2011, în oraşul Kunming, s-au descoperit 22 de magazine false Apple, pline cu produse contrafăcute care imitau multe din detaliile firmei originale. Totuşi, ca orice falsuri, se deosebeau de original prin „greşeli“ de genul: în loc de „Apple Store”, pe produsele contrafăcute era scris „Apple Stoer”. Magazinele au fost închise de autorităţi după ce un american a postat pe internet o poză cu un produs pe care se putea observa diferenţa din numele mărcii. Această intervenţie nu a oprit însă valul de falsuri – comercianţii au început să vândă pe alte căi ceasuri Apple începând cu martie 2015, chiar înainte de lansarea versiunii originale.

2. Ketchup

În Statele Unite aproape toate restaurantele oferă ketchup gratis la mâncare, însă de multe ori, condimentul este contrafăcut. În octombrie 2012 într-un depozit privat din New Jersey, SUA, a luat naştere o poveste ciudată. Persoanele care au închiriat spaţiu în depozit au descoperit, în urma unei vizite, mai multe sticle explodate de ketchup. Pe eticheta sticlelor scria „Simply Heinz”, o versiune premium a celebrei mărci care folosea zahăr în reţetă în loc de sirop de fructoză de porumb. Potrivit listverse.com, se crede că în sticle cu etichete „Simply Heinz” a fost, de fapt, turnat ketchup obişnuit. Totuşi, în urma unei investigaţii, un purtător de cuvânt Heinz a declarat că „nu a fost descoperită nicio dovadă care să demonstreze că produse contrafăcute Heinz s-ar mai afla pe piaţă”.

3. Viori Stradivarius

Deşi mai multe teste au dovedit că nu se poate face diferenţa între sunetul emis de o vioară Stradivarius şi o altă vioară de calitate, viorile realizate de familia Stradivari, în special de Antonio Stradivari, un italian care a trăit între 1644 şi 1737, ajung la preţuri enorme, de zeci de milioane de dolari. Sumele mari de bani i-au determinat pe falsificatorii iscusiţi să se apuce de treabă. Diferenţele între un fals şi un original sunt extrem de subtile, iar cel mai bun test este cel al timpului: specialiştii trebuie să verifice dacă o vioară, posibil contrafăcută, este suficient de veche ca să fi fost realizată de Stradivari.

4. Maşini

Chinezii, experţi în realizarea produselor contrafăcute, copiază chiar şi maşini. Acţiunile legale împotriva firmelor chinezeşti care realizează falsuri de maşini ale unor mărci precum Volkswagen s-au dovedit în mare parte inutile. Adevăratul mister este faptul că aceste maşini se vând pentru mai puţin de jumătate din preţul celor făcute de producători legitimi. Faptul că realizatorii scapă de costurile de cercetare şi dezvoltare şi reuşesc să facă profit în ciuda costurilor de construcţie şi materii prime ar putea indică că, în lipsa verificărilor, aceste replici ar putea fi chiar periculoase.

5. Brânză

Elveţia este renumită pentru mărcile sale de brânză, inclusiv Emmental şi Gruyere. La fel ca şi şampania, care poate fi făcută doar din strugurii cultivaţi într-o zonă geografică specifică, elveţienii au reguli stricte cu privire la modul în care pot fi produse brânzeturile lor. Din păcate, piaţa a fost luată cu asalt de falsuri, în special în Italia. Pentru a proteja această industrie profitabilă, guvernul federal a stabilit un depozit de 10.000 de tulpini ADN de bacterii din lapte, un proiect a fost finalizat în decursul a zece ani de către oamenii de ştiinţă. Bacteriile sunt congelate în oraşul Berna, iar aceste mostre sunt folosite pentru a detecta, prin teste, falsurile.

6. Prezervative

În 2013, un poliţist chinez a fost intrigat de preţurile incredibil de mici ale unor prezervative pe care le-a descoperit pe internet, aşa că a cumpărat câteva doar pentru a le testa. Bărbatul a descoperit că prezervativele erau atât de ieftine pentru că erau nişte falsuri de slabă calitate. Descoperirea a scos la suprafaţă o serie de fabrici de produse contrafăcute de pe piaţa neagră, din provinciile Fujian, Zhejiang şi Henan. Peste 4,65 milioane de prezervative au fost găsite ambalate sub marca recunoscută Durex. Reţeta „succesului” era foarte simplă. Falsificatorii cumpărau latex brut pe care îl tratau cu lubrifiant ieftin. Prezervativele contrafacute au fost în mare parte distribuite online, dar şi prin intermediul unor distribuitori ilegali. Produsele au ajuns chiar şi în Africa, o zonă deja devastată de boli cu transmitere sexuală.

7. Vita kobe

La fel ca trufele sau caviarul, vita kobe este o delicatesă culinară, un kilogram de carne costând în jur de 200 de euro. Grăsimea acestui tip de carne are un punct de topire mai mic decât carnea de vită obişnuită şi are, potrivit specialiştilor, un gust fără egal. Însă această carne trebuie să provină de la bovine născute în Tajima, Japonia, crescute şi sacrificate în prefectura Hyogo. Până în 2011, Japonia nu a exportat carne de vită kobe, aşa că este imposibil ca tipul de carne prezentat în unele restaurante drept vită kobe să fie autentic. De fapt, termenul „carne de vită kobe” este marcă înregistrată doar în Japonia, dar în multe restaurante carnea de vită este adesea descrisă ca fiind kobe, fără a fi adevărat.

8. Ulei de măsline extravirgin

Majoritatea bunurilor contrafăcute sunt menite să imite obiecte scumpe. Chiar dacă uleiul de măsline nu este foarte ieftin, mulţi ar spune că nu merită efortul de a fi falsificat. Cu toate acestea, există o piaţă uriaşă pentru uleiul de măsline extravirgin contrafăcut, de obicei diluat cu uleiuri de calitate inferioară, cum ar fi uleiul de rapiţă. Diferenţa într-un ulei de măsline virgin autentic şi un fals este însă foarte greu de făcut. Au existat mai multe încercări de a rezolva această problemă. În 2008, a existat o represiune uriaşă în Italia, numită „Operaţiunea Uleiul de Aur”, care a dus la arestarea a 63 de persoane şi confiscarea a 63 de ferme. De cele mai multe ori, consumul de ulei de măsline contrafăcut nu este periculos, dar în 1981, Spania a fost zguduită de o adevărată tragedie când uleiul de rapiţă contaminat cu anilină (un extract de gudron de cărbune utilizat ca lubrifiant industrial) a fost vândut ca uleiul de masline. Aproape 700 de persoane au murit şi multe altele au avut de suferit, îmbolnăvindu-se grav.

sursa: adevarul.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *