Fostul sediu Flamura, ruina de lângă Primăria Lugoj

O venerabilă clădire cu etaj din Lugoj a ajuns o ruină și un focar de infecție. Aceasta se află la o aruncătură de băț de Primărie.

Fosta clădire ”Flamura”, așa cum o știu lugojenii, are o is­to­rie glorioasă. Ea a adăpostit Institutul de Fete ”Adormirea Maicii Domnului”, jan­dar­me­ria interbelică, apoi, în pe­rioada comunistă, Uniunea Cooperativelor de Consum ”Flamura”, care răspundea de magazinele de consum din satele și comunele din jurul Lugojului (Tapia, Jabăr etc).

Clădirea este astăzi a­proape o ruină. Are pereți groși, iar ornamentele în for­mă de evantai de deasupra fe­restrelor și elementele de susținere a acoperișului evocă eleganța de altădată. La etaj, geamurile sunt sparte, o parte din fațadă e căzută, iar câinii de pripas hălăduiesc prin cur­te.

Întrebat în legătură cu si­tuația acestei clădiri, primarul Francisc Boldea spune că nu a avut nicio solicitare de la Protopopiat pentru un ajutor la reabilitarea fațadei, dar nici nu poate interveni, pentru că în clădire se desfășoară ac­ti­vi­tăți comerciale.

Pentru aceste activități, precum și pentru clădire, se plătește impozit la Primăria municipiului Lugoj.

Protopopul Lugojului spune că instituția pe care o conduce vrea să reabiliteze imobilul situat ultracentral, dar este împiedicat de procese.

”Noi dorim reabilitarea acestei clădiri, dar procesele în care Protopopiatul este im­plicat cu una din firmele de acolo ne-au împiedicat să tre­cem la acțiune. Mai concret, brutăria Iosidor nu ne re­cu­noaște ca și proprietar, asta ca să nu mai vorbim că nu știu cum se pot da anumite au­to­ri­za­ții de funcționare. Totul este blocat de aceste procese. Noi avem în administrare clădirea de la sfârșitul anilor 1800, iar Iosidorul nu ne recunoaște ca și proprietar. La Mureșan in­stanța i-a stabilit chiria, cu ce­lelalte firme nu avem pro­ble­me”, a declarat Ioan Cer­bu, protopopul Lugojului.

Acesta spune că actele de proprietate se află în arhivele parohiale. Ele sunt semnate de un mare binefăcător al Lu­go­ju­lui, Alexandru Nedelcu. Îm­preună cu soția sa Ana (năs­cută Hauptmann), el a lăsat moștenire bisericii nu­me­roase imobile.

În replică, reprezentanţii brutăriei spun că acea clădire nu a aparţint Protopopiatului şi că au câştigat procesele.

De exemplu, în anul 1883, Nedelcu donează Bisericii Ortodoxe Române din Lugoj o sumă de peste 100.000 de coroane – valută austriacă, bani proveniți din afaceri i­mobiliare, acţiuni şi bani în numerar.

Destinațiile erau sta­bilite clar: jumătate din bani erau destinați ajutorării ti­ne­rilor români ortodocşi care doreau să întemeieze afaceri în comerţ, industrie, meserii sau agricultură.

Fiecare pri­mea între 500 şi 1000 de flo­rini. Alt procent, de 15%, era destinat ”săracilor de na­ţionalitate română, care au să­răcit fără voia lor”, iar încă 5% se împărțeau la toţi săracii Lugojului, fără deosebire de naţie sau religie, care primeau pomană de Ziua Morţilor.

Tot din aceşti bani s-a finanţat şi Fundaţia Orfanală ”Ale­xan­dru şi Ana Nedelcu” (pe care o putem numi un fel de ”Me­linda şi Bill Gates” a vremii, păstrând proporţiile), cu capitalizare de fond neatacabil pe 100 de ani. Fundaţia a lucrat din 1886 până la Marea Unire din 1918.

Cu suma de 20.000 florini, parohia orto­doxă ridică clădirea Con­­cordia, care a adăpostit celebra ”masă a poganilor” prezidată de Coriolan Bre­di­cea­nu.

Alţi aproape 2.500 de florini au fost destinaţi ri­di­cării bisericuţei din Ci­mi­tirul Ortodox de pe Drumul Fă­getului.

sursa: redesteptarea.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *