La 71 de ani a CUSUT cu ACUL și AȚA versurile poeziei Luceafărul; timp de TREI ANI a lucrat o adevărată CAPODOPERĂ

Din dragoste pentru Mihai Eminescu, o cugireancă de 71 de ani a cusut cu acul și ața poezia „Luceafărul”, pe o pânză de șapte metri lungime.

Maria Tudor, din Cugir, este demnă de Cartea Recordurilor, după ce, vreme de trei ani, a cusut cu acul și ața versurile poeziei Luceafărul. Mai mult decât atât, la cei 71 de ani ai săi, bătrâna știe pe de rost toate cele 98 de strofe ale poemului eminescian.

 

 

Tot pe aceeași pânză de șapte metri lungime, pe care a cusut aceste versuri, a rezervat spații mai mici pentru Hora Unirii, Balada Miorița, un manuscris al marelui poet național Mihai Eminescu, proverbe și zicători, pilde, un „colț destinat pentru rugăciune”, dar și ilustrații precum: „Coloana Infinitului”, „Cumințenia Pământului” – operele cunoscute ale scultorului Constantin Brâncuși.

Femeia a mărturisit că își dorește să îi lase drept moștenire nepoatei sale minunata ei creație și ar vrea ca într-o încăpere a casei în care locuiește să amenajeze și un mic muzeu cu obiecte de artizanat.

,,Totul a pornit din propria-mi imaginație. Mi-a plăcut întotdeauna să citesc, iar pe Eminescu l-am adorat. Plângeam la toate poeziile care îmi atingeau sufletul. Ideea mi-a venit într-o noapte, după ce recitisem pentru a nu știu a câta oară poezia „Luceafărul”. Atunci m-am hotărât să „scriu” cu acul și cu ața din arnici de cea mai bună calitate, toate strofele poeziei „Luceafărul””, povestește Maria Tudor.

 

 

”Mi-am amintit de pânza de cânepă pe care bunica mi-a lăsat-o să fac din ea saciși am hotărât să folosesc câțiva metri din acest material pentru a da viață unei părți din creația poetului nepereche Mihai Eminescu. Un lucru deloc ușor, care mi-a luat ani de muncă. A trebuit să calculez matematic locul ce se cuvine pentru fiecare strofă, pentru fiecare rând sau literă”, adaugă românca.

,,Mă trezeam noaptea și mă apucam de cusut cu o bucurie de nedescris. Gândul îmi era tot timpul la cele 98 de strofe ale „Luceafărului”, pe care doream să le termin de cusut cât se poate mai repede. Mai coseam și în timpul zilei, dar după ce îmi terminam treburile gospodărești. Exista un imbold care mă determina să mă apuc din nou de cusut, conștientă că trebuie să realizez ceva despre care nu mai auzisem. Am desăvârșit „Luceafărul”, cu o satisfacție de nedescris, reușind să memorez cu această ocazie întreaga poezie”, a mai dezvăluit femeia.

 

 

sursa: rol.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *