Mesajul unei polițiste către ministrul Carmen Dan: “Aţi lipsit. Nu aţi avut curajul și demnitatea să mă priviţi în ochi …”

Steluța Valentina Matea, polițist de frontieră în cadrul Gărzii de Coastă, îşi strigă supărarea într-un mesaj transmis ministrului Carmen Dan şi postat pe Facebook.

Având în spate o carieră de 23 de ani, în prezent fiind și liderul sindical al Sindicatului Europol Garda de Coastă, Steluța Valentina Matea a protestat, sâmbătă, alături de polițiști din întreaga țară, în faţa sediului MAI şi a Guvernului.

Şi-ar fi dorit ca ministrul Carmen Dan să vină în Piaţa Victoriei şi să stea de vorbă cu poliţiştii. Lucru care însă nu s-a întâmplat.

Dezamăgită, Steluța Valentina Matea a scris pe Facebook un mesaj pentru ministrul Carmen Dan.

“Când te doare sufletul…

Doamna ministru, azi, parcă nu știu ce sunt din cauza dumneavoastră… Am fost sâmbtătă la „revolta polițiștilor”, pentru că, în calitate de lider sindical local, așa mi-au cerut cei pe care îi reprezint și i-am însoțit. Am fost la „protestul polițiștilor” pentru că așa au hotărât, printr-un protocol, liderii federațiilor, că e momentul și cea mai bună variantă în care putem să vă transmitem nemulțumirile sistemului pe care ați fost numită să îl coordonați.

Am fost în București pentru că asta mi-a dictat conștiința, gândirea, simțurile și SPERANȚA (toate ale OMULUI care sunt sau ale POLIȚISTULUI, care am devenit?!).

Am fost sâmbătă la Ministerul Afacerilor Interne și la Guvern, pentru că aș fi vrut să vă aud și să vă văd, pe dvs. sau pe oricine vă susține, spunându-mi direct, privindu-mă în ochi, că nu aș avea niciun motiv pentru care să mă revolt, că mint când îmi strig nemulțumirea, că nu am dreptate să vă critic acțiunile.

Ați lipsit. Nu ați avut curajul și demnitatea să mă priviți sau nu aveați argumente cu care să mă convingeți? Vreau să vă spun, însă, ce simt eu acum.

Dezamăgire. Pentru că doamna căreia i-am apreciat hotărârea, pe care am simțit-o în prima clipă când v-am cunoscut (da, ne-am cunoscut), se teme de asumarea răspunderii.

Revoltă. Pentru că doamna care, de cele mai multe ori a afișat empatie pentru polițiști, pentru problemele reale și nemulțumirile lor, de fapt, a arătat acum că a avut mereu o atitudine falsă. Indiferența din cuvintele doamnei, care, de foarte multe ori, au fost aprecieri și mulțumiri pentru cei ca mine și care, ieri, au devenit vorba în vânt, lipsite de conținut. Frustrarea doamnei care e numită secretară și, pentru asta, poartă un război, neafișat dar foarte bine simțit de toți, cu anumite persoane, în urma căruia sunt victime, mulți nevinovați.

Doamna ministru Carmen Daniela Dan, de la 19 ani sunt lucrător al M.A.I.. În cariera mea, de 23 de ani, am ajuns POLIȚISTUL DE FRONTIERĂ CARE SUNT AZI, învățând de la colegii tineri sau cei cu experiență, ascultând orice coleg, fără să îl judec, acceptând că nu toți pot avea aceeași părere cu a mea, însă nu i-am ignorat, ci am continuat să arăt care este realitaea, adevărul. Am constatat astfel că pot avea lângă mine persoane care mă apreciază și persoane care mă detestă. Nu pot să-i mulțumesc pe toți și nici nu încerc.

Le respect opiniile și acțiunile. Îi laud, când apreciez că merită și sunt deschisă și sinceră când știu că trebuie să-i critic. Nu o critică cu interesul de a le schimba atitudinea, ci doar pentru a-i îndemna să mai gândească o dată.

Astăzi ar trebui să vă critic…dur, chiar! Însă cuvintele sunt mult prea goale. Nu pot exprima exact realitatea a ceea ce simt. Sunteți ministrul unui sistem în care eu exist și, începând de azi, îmi este rușine că sunteți ministrul „meu”.

Mi-am început cariera în M.A.I. ca secratară, doamna ministru, și eu nu am o asemenea frustrare. Am fost polițist și (cred) sunt polițist de frontieră…eu sunt mândră de asta și nu mi-a fost rușine niciodată nici de ce am fost, nici de ce am devenit. Și continui să fiu!

Iar ca mine sunt mulți în M.A.I.! Ar trebui să-i ascultați și să demonstrați că sunteți ceea ce merită cu adevărat. Poate data viitoare îmi dați motive să vă văd altfel, doamna ministru.

Azi este Ziua Poliției (n.r. duminică, 25 martie a.c.). Dacă mă uit în lege, și compar cu acțiunile dvs., nu știu dacă este și „ziua mea”. Dvs. puteți să mă lămuriți? Dar prefer să nu-mi răspundeți. Eu simt că e o zi pe care n-aș vrea să mi-o amintesc și, în plus, eu mă pregătesc să merg la serviciu, chiar dacă este duminică. Și-apoi, cred că nici nu vă pasă. Dar, în orice eventualitate, să știți că sunt mulți ca mine”.

sursa: observator.tv

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *