Mistreții “culeg” recoltele agricultorilor din zona Lugoj-Făget

Orzul, grâul, sfecla sau car­to­fii sunt o atracţie de nerefuzat pentru porcii mistreţi, care fac ravagii prin culturile a­gri­cultorilor din estul judeţului Timiş. Însă, cele mai mari distrugeri se înregistrează în lanurile de porumb, anual, pagubele înregistrate ri­di­cân­du-se la mii de lei.

O ”ac­ţiune” nocturnă a râ­mă­to­ri­lor, se poate solda cu ju­mătate de cultură devastată. Localitățile în care an de an agricultorii au cele mai mari probleme cu turmele de porci sălbatici sunt Paniova, Știuca, Visag, Hezeriș, Valea Lungă, Păru, Cliciova, Nevrincea, Cla­dova, dar și zona Tapia – Mă­guri, unde animalele be­ne­ficiază de o zonă în care vâ­nătorii nu au acces, fiind fond gospodărit de stat.

“Dis­trugerile cauzate de mistreți încep de regulă în primăvară, odată ce orzul are boaba în lapte și se termină după re­col­tatul porumbului. Din păcate pentru oameni, vânătoarea este închisă pe perioada verii la această specie, iar singura soluție este paza culturilor, dar, de multe ori, nici măcar gă­lă­gia sau câinii aduși în câmp nu sperie turma intrată în porumb. Cele mai mari stri­căciuni sunt făcute pe su­prafețele mici cul­tivate cu po­rumb de casă, ne­tratat. Scroa­fa, care este con­­du­că­toarea turmei, calcă po­rumbul iar purceii mă­nân­că doar vârful sau boabele în lapte. Astfel, stricăciunile sunt de fapt mai mari decât pot ei să mănânce. Dacă nu sunt de­ran­jați, revin de regulă în fiecare noapte, relativ la a­ceeași oră. Anii trecuți, a­gricultorii din Țipari, Păru, Bodo, Balinț , Cliciova sau He­zeriș, adică de pe raza fondului de vânătoare de care aparțin, erau disperați și efec­tiv stăteau noapte de noapte în colibe improvizate să își protejeze culturile. A­cum, de când s-a construit au­tostrada, mistreții nu se mai pot de­pla­sa și datorită tra­fi­cu­lui per­manent au cam lăsat cul­tu­rile în pace”, spune Dan B., vânător.

La primăriile din Timiş sunt înregistrate anual zeci de plângeri despre atacul mis­treţilor. Cererile de des­­pă­­gu­bire se depun în maxim 24 de ore de la mo­men­­tul în care animalele săl­batice au de­vas­tat cultu­ri­le, orice solicitare după a­­ceastă perioadă nefiind luată în calcul.

Demersul pentru obţi­nerea unor des­pă­gu­biri este unul anevoios, iar șansa ca oamenii să pri­meas­că bani în schimbul culturilor de­vas­ta­te, este aproape zero.

sursa: redesteptarea.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *