Cum arăta soţia nelegitimă a lui Ion Creangă: „Mi-am luat o ţăţacă tinerică, de 19 ani”

În 1867, Elena Grigoriu, soţia lui Ion Creangă, îl părăseşte, lăsând în seama soţului pe unicul lor fiu Costache, în vârstă de 7 ani. Ion Creangă se simte „singur-singurel şi cu un car de nevoi după el”.

În această perioadă marele povestitor avea să scrie pe coperta unei cărţi: „Astăzi, 16 ianuarie 1872 s-a întâmplat un plăcut accident pentru mine”. La acea dată Creangă o cunoaşte prin intermediul prietenului său Grigore Vartic, diacon armean, pe tânăra Ecaterina Vartic, fiica lui Andrei Vartic. Creangă se mută în „bojdeuca” lui Andrei ca subchiriaş, motivul principal fiind acela că o plăcuse pe Tinca Vartic, „mică la statură, ageră, subţire şi plăcută la înfăţişare”, chiar de la prima vedere.

Ceea ce a reprezentat Tinca Vartic în viaţa lui „Moş Ion Creangă”, găsim în scrierea „Dascăl”, datată Iaşi 1889, 31 decembrie (ziua morţii povestitorului): „Mi-am luat în casă şi o ţăţacă tinerică, de nouăsprezece ani, pe Ecaterina Vartic, ca să aibă grijă de băiat şi de mine, că de când m-a lăsat diavoliţa, nu-s nici bărbat însurat, nici vădoi, ci cum e mai bine: şi una şi alta. Lumea, cum e lumea, că numai moartea îi astupă gura, zice multe, dar cine stă s-o asculte? Zice că Tinca-i prea tinerică pentru un drac bătrân ca mine. Zice că mi-am făcut-o ţiitoare, dacă nu mi-am putut-o face nevastă. Vorbească lumea până ce i-o ajunge gura la urechi! Eu n-am dreptul la viaţă şi trebuie să-mi pun unghia-n gât, ca piţigoiul? Costache, băiatul meu, n-are dreptul la îngrijire şi la mâncare? Dacă mama lui dreaptă l-a lăsat în părăsire, apoi ţiitoarea Tinca nu-i mai bună decât dânsa, că-l hrăneşte şi-l îmbracă? (…) Ea n-are năcăfale, nu-i rea de gură, nu cârneşte din nas şi-i bucuroasă că are unde-şi pleca fruntea şi pe deasupra este robace şi supusă şi mi-i credincioasă. Nu râvneşte la ciolan de vlădică şi se mulţumeşte cu ce-i dau eu. La spartul târgului, se vede că şi ţăranul cel mai prost are noroc, că ţăţaca mea e înger de zugrăvit pe icoană”.

Tinca Var­tic n-avea multă şcoală, în schimb era o femeie inteligentă. Cei care au cunoscut-o vorbeau de ea cu admiraţie: „Era deşteaptă şi cuminte” (Gr. Alexandrescu); „Avea darul povestirii” (C. Grigo­rescu). Ion Creangă a tratat-o pe Ecaterina Vartic la fel ca pe soţia lui. Putea să se însoare cu ea, dar n-a făcut-o şi a trăit aşa cu ea 17 ani, până la moartea lui.

sursa: one.ro